Pe o planetă numită Androeus, unde evoluția are loc la alt nivel, Karinua, o fată de 125 de ani, îi pune mamei sale întrebări despre viața și moartea de pe Pământ, pentru a asimila mai bine lecția de geografie spațială. Aerul este violet, ca după fiecare briză de dimineață. Tăcerea din jur este palpabilă, vibrantă și propice introspecției și reflecției.
În timpul micului dejun de lumină pranică, în grădina lor colectivă din sat, și meditația lor obișnuită pentru a actualiza învățăturile dobândite cu o zi înainte, Alixa observă fiica ei și o găsește deosebit de gânditoare.
- Ești bine Karinua? Corpurile tale energetice se rotesc mai repede decât de obicei. Ai preocupări care merg dincolo de cadrul tău de illuminare?
- Da, mamă, în prezent studiem în clasa de geografie spațială planeta Pământ, iar viața pământenilor pare inutil de complicată. Îmi pun o mulțime de întrebări:
* De ce femeile pământești trebuie să dea naștere la copiii lor în durere?
* De ce sufletele care se întrupează pe Pământ trebuie să se imrime de această durere și suferință a mamei lor, de la naștere, când ar fi putut veni în bucurie?
* De ce sunt femeile fertile continuu de ani de zile, indiferent dacă doresc să aibă copii sau nu? Mi-ai spus că aici ne comandăm fertilitatea abia după vârsta de 140 de ani și doar pentru momente punctuale, când vrem cu adevărat să procream, odată ce am întâlnit sufletul care vrea să ni se alăture. În plus, ele sunt forțați să piardă mult sânge, doar pentru a ejecta un ovul care ar fi putut să fie absorbit de corpul lor, ca și corpul bărbaților care absorb spermatozoizii neutilizați.
* Și, în plus, de ce pământenii primesc acest implant bizar al uitării și nu-și amintesc viețile trecute ca noi? Este mult mai complicat să o iei de la capăt fără amintiri, abilități sau obiective specifice. Și apoi consiliul dă vina pe pământeni pentru lipsa lor de evoluție.
Karinua nu mai vorbește, pentru a-și recupera respirația care s-a accelerat, își aliniază corpurile subtile un pic deplasate, prin metoda învățată de mult timp de maistrul ei cuantic. Alixa se uită la ea un pic amuzată. Ea se pregătise pentru această fază de interogatoriu a fiicei sale, conectându-se la linia ei temporală de potențialități viitoare.
* De ce pământenii sunt prinși în trupurile lor fizice și sufletele lor nu pot ieși decât noaptea? În plus, fără ca ei să știe sau să-și amintească călătoria lor astrală.
* De ce sufletul pământenilor nu poate decide de sfârșitul programării sale și să iasă definitiv din trup, când vrea, ca aici? De ce trebuie să semneze un contract de suflet cu o anumită dată?
Alixa respiră într-un mod specific, pentru a-și anunța subtil fiica de sfârșitul interogatoriului zilei și amândouă închid ochii, pentru a se conecta mai bine la datele interdimensionale cu privire la Pământ și la motivele alegerilor involutive ale sale. Aura Karinua se amplifică și colorează cu nuanțe mai vii, în funcție de informațiile pe care le absoarbe și le integrează.
Mâine, ne vom întâlni cu Alixa și Karinua pentru restul interogatoriului, cu privire la Pământ și corpul fizic al pământenilor.
