Matilda lucrează într-o post de mai mulți ani. Este ca toată lumea. În plus, nici nu se numește Matilda, dar o să o numim așa pentru povestea noastră. Nu a ales cu adevărat această meserie, a fost o alegere care i s-a prezentat, cu mult timp în urmă, o alegere care i s-a părut înțeleaptă pentru a suplimenta salariul soțului și a-și întreține familia. Ea este, de asemenea, o mamă, o mamă a doi copii care cresc mereu. Devine operațională, profesionistă, chiar expertă în domeniul ei. Dar ceva lipsește. Ea nu știe exact. Disconfortul se instalează peste tot în jurul ei și în ea.
Poate că este soțul care nu comunică întotdeauna sau care nu o mai vede ca pe o femeie, în spatele celor câteva kg pe care le-a păstrat după cele două sarcini? Poate că este apartamentul în care locuiesc, care nu este cu adevărat pe placul lor și care necesită unele reparații? Poate că est familia ei cea care nu o înțelege cu adevărat în singurătatea ei? Poate că sunt prietenii ei care nu evoluează ca ea în spiritualitatea lor? Poate că este jobul ei care a devenit prea de rutină?
DA, asta e jobul!!!!!! Ea își spune că și-a pierdut bucuria de prea mult timp. Ce se întâmplă dacă l'ar schimba? Ce se întâmplă dacă ar devii o terapeută? Astfel, i-ar putea ajuta pe alții. Ar putea fi liberă de timpul ei - să fie disponibilă pentru copii, casa ei. Ar putea să-și dezvolte spiritualitatea, în timp ce ar câștiga bani. Poate chiar o gramada de bani. Astfel, nu mai este doar o completare, va fi liberă și independentă, apreciată și valorisată și, prin urmare, Fericită.
Ce revelație! Își dă demisia din funcțiespre uimirea tuturor. "De ce să lase un loc de muncă stabil în aceste vremuri dificile de criză și de pandemie? Sunt atât de mulți terapeuți care se nasc în ultima vreme." Dar Mathilde nu aude pe nimeni, este decisă. Bucuria ia revenit. Are o mulțime de idei la minut. Își face site-ul Internet singură, unde oferă o gamă întreagă de servicii, pentru că se simte capabilă cu toată pregătirea pe care a urmat-o de ani de zile pentru a-și ascunde plictiseala.
Își începe activitatea. Cât de emoționată este! Sosesc primii clienți. De luni de zile are energie în rezervă. Se trezește noaptea să-și pregătească reclama, să scrie articole. De ce nu s-a gândit la asta mai devreme? De ce nu a devenit terapeută acum 6 ani, când a avut ideea - ar fi putut fi deja celebră.
Timpul trece. Lunile trec. Mărturiile se adună. Sentimentul de impostor a dispărut complet. Matilda și-a mărit deja prețurile la înălțimea valorii ei reale. Soțul începe să se relaxeze puțin, el începe, de asemenea, să creadă în acest succes neașteptat. Nici el nu se simte atât de bine în viața lui profesională, dar nu pot exista doi auto-antreprenori în aceeași familie, este prea riscant.
Dar se întâmplă ceva. Matilda este obosită. Este supărată să aibă grijă și de copii și de casă, pe lângă activitatea sa. Îi este dor de ieșirile sale. Lucrul de acasă prin video este convenabil, dar nu înlocuiește pauzele de cafea cu colegii ei. Numărarea în Cifra de afaceri este cool, dar odată ce ea deduce toate impozitele, taxele și cheltuielile sfârșește prin a obține doar un salariu mic. În plus, un salariu variabil în funcție de alții, plecări în vacanță etc. Și toată această publicitate de făcut în mod regulat. Mereu în căutarea de clienți, poate în cele din urmă era confortabil locul său de muncă de înainte.
Disconfortul se instalează în jurul ei și în ea. Bucuria se destramă. Clienții devin rari. I s-a spus despre legea de atractie. Matilda știe că starea ei de spirit atrage clienți sau nu. O știe, dar este obosită și nemotivată. Nu înțelege de ce aproape că se simte nefericită. În sfârșit, face treaba la care a visat dintotdeauna. Soțul începe să se îngrijoreze din nou. Conturile nu sunt suficient de pline pentru a cumpăra haine noi pentru copii la începutul anului școlar. Ce se întâmplă dacă ar revenii la salariat? Poate o jumătate de post, ca să-și mai poată continua activitatea? Dar acest lucru este imposibil de conceput pentru Matilda. A te întoarce, înseamnă a-și recunoaște eșecul.
Se duce la culcare drenată de energia ei. Ea cere ajutorul ghizilor ei. Speră ca noaptea să-i aducă sfaturi. Matilda se regăsește în visul ei într-o piață foarte întinsă, cu un pod suspendat pe care l-a văzut deja în alte vise. Statuile mari impunătoare îl decorează. O piață de fructe și legume în stil Maghreb se desfășoară de-a lungul podului. Bucuria este palpabilă. Copiii aleargă cu înghețata în mână. Muzica frumoasă sună departe. Un înțelept bătrân îi face semn mai departe, stând pe o bancă. Ea îl recunoaște. Se așează lângă el. Un sentiment solemn îi însoțește. Ea se aude povestindu-i situația ei. Maestrull ei o face să aștepte răspunsul lui, își ține ochii închiși. Este de un calm absolut. Așteptarea devine lungă, o eternitate. Dacă a adormit?
El începe să vorbească cu o voce profundă și calmă. Îi explică faptul că fericirea și bucuria nu sunt în ceea ce facem, nici în meseria pe care o alegem. Că prosperitatea și succesul nu sunt în numărul de clienți care sunt atrași de noi sau în salariul pe care îl facem la sfârșitul lunii. Dar în noi, în fiecare moment. Indiferent de rest. El îi spune că ea trebuie să învețe să fie fericită cu ceea ce are. În caz contrar, acest disconfort care o locuiește se va întoarce în viața ei, indiferent de viața ei. Matilda înțelege că disconfortul pe care l-a simțit de câteva săptămâni este același cu cel care a făcut-o să-și părăsească vechiul loc de muncă. Înțelegere sacră!
Se trezește, plină de recunoștință pentru învățătura pe care a primit-o în acea noapte. Decide să se uite adânc în interiorul ei pentru a înțelege mai bine ce este ascuns acolo. Această umbră care a înspăimântat-o întotdeauna și care a chemat-o întotdeauna, într-o formă sau alta. Sa se uite la ea, să o salute, să o accepte. În cele din urmă.
Acum, câțiva ani mai târziu, Matilda este înfloritoare. O terapeută care a evoluat și care îi ajută pe ceilalții să se privească în profunzime și să-și calmeze disconfortul care uneori nu este nici măcar al lor.
Oana MARTINS